Lapiezurile sunt întâlnite în toate regiunile carstice din țara noastră. Se remarcă, prin varietate și extindere câmpurile de lapiezurile de la Ponoarele (Podișul Mehedinți), cele din Munții Mehedinți, Munții Bihor, Munții Pădurea Craiului, Munții Vâlcan, Munții Locvei și Aninei.
Lapiezurile reprezintă forme carstice deosebite pe care apa le-a încrustat în calcare. Ele au forma unor caneluri fiind adevărate riduri brăzdate de timp pe suprafeţele calcaroase. Şanţurile depăşesc uneori 4-5 metri lungime şi au o adâncime de până al 30 cm, asemănându-se cu nişte coridoare tăiate în rocă în care a apărut vegetaţia: lumânărică, cimbrişor, urzici. În cadrul castrului din Ponoare sunt cunoscute trei asemenea vetre de lapiezuri. La intrarea în comună, pe partea dreaptă, se află lapiezurile de la Brăzişori, prezentând forme masive şi rotunjite „căpăţâni de calcar ce seamănă cu nişte căpiţe”.
Lapiezurile de pe Cornetul Mare au forme mai simple şi mai puţin spectaculoase. Cele mai cunoscute şi mai interesante sunt lapiezurile din Dealul Peşterii care formează două câmpuri distincte: Câmpul Cleopatrei şi Câmpul Afroditei, numite astfel după cele două frumuseţi ale antichităţii.
Ele se întind ca două vetre de flori albe, cenuşii şi reci pe suprafaţă de câteva sute de metri pătraţi. Câmpul Cleopatrei se află chiar deasupra ieşirii din peşteră şi este cel mai compact şi fascinant dintre toate. La o distanţa de 200 m spre sud se află Câmpul Afroditei, de dimensiuni mai mici şi cu canale mai adânci în care s-au instalat câteva forme de vegetaţie reprezentate printr-o tufă de fag pitic, de formă rotundă. Aceste câmpuri constituie adevărate unicate la nivel european, formate sub altitudinea de 600 m:
„Cunoscut în literatură sub numele de Lapiezul de la Ponoarele, acesta este cel mai impresionant fenomen carstic de acest fel din România”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu