Băile Herculane, una din cele mai vechi staţiuni balneare ale lumii, celebră pentru miraculoasele ape termale, a fost lăsată de izbelişte de guvernanţi după 1990. Din perla Banatului a ajuns o paragină şi abia acum, cu ajutorul fondurilor europene, încearcă să scoată capul la lumină.
In România, turismul balnear este exploatat foarte puţin faţă de uriaşul potenţial pe care îl are, deşi Organizaţia Mondială a Turismului România recunoaşte ţara noastră ca fiind statul european cu cele mai multe izvoare minerale. Practic, în România sunt concentrate circa o treime din izvoarele minerale ale Europei. Dacă ar fi explotate la adevărata lor capacitate, aceste izvoare minerale ar aduce evident venituri substanţiale la bugetul statului. „Am fi sigur o ţară mult mai bogată, dar şi foarte inteligentă, dacă am reuşi să exploatăm în stil creativ şi pentru sănătatea oamenilor aceste izvoare miraculoase, răspândite pe toată suprafaţa ţării. România ar putea să trăiască din turismul balnear foarte, foarte bine”, a declarat Nicu Rădulescu, preşedintele Organizaţiei Patronale a Turismului Balnear din România, prezent la o conferinţă naţională la Băile Herculane. Staţiunea Băile Herculane putea fi o mină de aur pentru economia judeţului Caraş Severin, dar după 1990 s-a transformat încet-încet într-o ruină. Cei care au investit aici în ultimii ani se zbat acum să refacă imaginea acestei celebre staţiuni, cu o istorie de peste 2000 de ani.
Băile Herculane, reconstruită de austrieci Istoria modernă a staţiunii începe după 1718 (Pacea de la Passarovitz), în cadrul Imperiului Austriac. Din 1736 începe reconstrucţia şi modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănăţeni construind aici majoritatea edificiilor din staţiune, care poartă amprenta stilului baroc de factură austriacă. Generalul Andreeas Hamilton, guvernator al Banatului din partea împăratului Carol al VI-lea, reclădeşte băile şi menţionează existenţa termelor lui Hercules, Higeea şi Esculap. De-a lungul timpului staţiunea a fost vizitată de mari personalităţi, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I şi împărăteasa Carolina şi de celebrul cuplu imperial Franz Iosef şi Elisabeta (Sissi de Austria).
„Din perioada austriacă de dezvoltare a staţiunii secolul XIX- a rămas acest centru imperial istoric, toate pavilioanele, monumentele istorice. Statuia lui Hercules a fost construită în 1847 şi donată staţiunii de către arhiducele austric Carol în semn de omagiu pentru ofiţerii şi soldaţii armatei imperiale care s-a făcut bine în urma tratamentului de la Băile Herculane”, mai spune Dorin Bălteanu.
Comuniştii au dezvoltat staţiunea
În perioada comunistă, staţiunea Băile Herculane a cunoscut o dezvoltare fără precedent, în anii 70-80 ridicându-se marile hoteluri, ajungându-se la o capacitate de peste 5000 de locuri de cazare. Atunci s-a deschis hotelul Roman, emblema staţiunii din acele vremuri, Hotelul Hercules, dar şi Minerva, Diana, Afrodita, Dacia. Localnicii îşi aduc aminte că staţiunea era plină de turişti tot timpul anului, care veneau aici în mod special pentru tratamentul balnear. Nu înţeleg de ce guvernanţii şi-au luat mâna de pe această staţiune, unică în România datorită apelor termale, dar şi pentru că aici există cea mai puternică concentrare de ioni negativi din ţară şi una dintre cele mai puternice din Europa (la numai 168 metri altitudine se respiră un aer ca la 2000 de metri). Lângă statuia Hercules din centrul istoric al staţiunii răzbat ecourile unui cântec săltăreţ de fluier. Iosif Izbaşa, din comuna Domaşnea, învecinată staţiunii, îşi atrage în felul acesta clienţii la îmbietoarele afine aduse la vânzare.
În staţiune veneau foarte mulţi turişti din Germania, Finlanda, Polonia şi multe alte state europene, la recomandarea medicilor europeni care cunoşteau efectele spectaculoase a apelor termale în afecţiunile reumatismale, dar şi digestive. De exemplu, apa Izvorului Diana 3 scade nivelul glicemiei, în cazurile de diabet zaharat. Nina Adriana Cîtu lucrează de 27 de ani în turism (22 de ani la „Dacia”, cel mai mare hotel din staţiune) şi îşi aminteşte cu drag de acei ani când în staţiune nu se vorbea doar româneşte. „Erau mult mai mulţi turişti înainte, nu erau pauzele acestea din iarnă când unele hoteluri se închid. Imediat după Revelion, după 1 şi 2 ianuarie când era liber, din 3 ianuarie începea serviciul, pauză luam doar în timpul concediul medical . Staţiunea era plină de lume, turişti străini în centrul istoric, la hotelul Roman. Veneau în general pentru afecţiuni reumatismale şi locomotorii. Erau foarte mulţi şi reveneau ani de zile aici”, spune Nina Cîtu, kinetoterapeut.
Cum a început dezastrul
Declinul celei mai veche staţiuni balneare din România a început ca în multe alte cazuri după 1989. În anul 2001, ministrul turismului de la acea vreme, Dan Matei Agathon, a oferit, în cadrul unui proces de privatizare controversat, aproape întreaga staţiune, centrul istoric şi complexul de hoteluri şi baze de tratament, omului de afaceri Iosif Armaş. La acel moment, acesta s-a angajat să investească sume considerabile. Cel puţin aşa arătau declaraţiile sale, dar condiţiile contractul de privatizare a rămas un secret. De-a lungul anilor, edilii staţiunii au sesizat autorităţile că nu se investeşte în clădirile de patrimoniu, dar nimeni nu a luat nicio măsură. În timp, S.C. Hercules SA, patronată de fostul deputat Iosif Armaş şi care reprezenta cele mai multe clădiri de patrimoniu din staţiune (în special spaţii de cazare, baze de tratament şi restaurantele), a început să acumuleze datorii către statul român, dar şi către alţi debitori.
La momentul în care debitorii au acţionat în judecată firma SC Hercules SA, multe din clădirile de patrimoniu erau în paragină. Centrul istoric al staţiunii, cu cele două hoteluri, Decebal şi Traian, era deja o ruină, când în mai 2010 o parte importantă a societăţii Hercules urma să fie executată silit de către Finanţele Publice. Astfel au început procesele pentru recuperarea unora dintre clădiri. Totuşi Iosif Armaş, în acel moment, nu-şi facea prea multe griji, deşi începuse să piardă din micul său imperiu. „Ne-am judecat cinci ani pentru centrul istoric. Proprietatea este garantată prin Constituţie. Eu sunt acţionar majoritar, am 98 la sută din acţiuni. Am cinci hotărâri de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", răspundea Armaş. Totuşi, în 2011 hoteluri precum «Diana» ori «Afrodita» nu mai aparţineau lui Armaş, iar acum, datorită unor investiţii serioase aceste unităţi de cazare au reintrat în circuitul turistic.
SURSA : adevarul.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu